Peru - mas que un pais Raluca Barbu

Atunci cand pui degetul pe harta si alegi Peru ca urmatoare destinatie, ei bine, acela nu este primul moment in care ti-a venit in minte aceasta tara, ci este o cautare si un proces indelungat de cucerire. 

De ce spun asta? Pentru ca Peru este mai mult decat turism, este despre civilizatii neasteptate, constructii maiestuoase, orase in care parca retraiesti istoria la fiecare piatra de fundatie, un melanj de culturi resimtit la fiecare pas si fel de mancare degustat. 

Lima, capitala Peru, cu peste 11 mil. locuitori, este un oras perfect-imperfect, seducator si atat de plin de surprize. Daca la prima vedere iti poate ridica o spranceana, dupa o plimbare prin minunatele cartiere Baranco, San Isidro sau Miraflores lucrurile se transforma intr-o frenezie a descoperirilor. E unul dintre putinele orase din lume care are in centrul sau piramide dedicate ritualurilor sacre si alte dependinte, care se intind vast pe mii de metri- Huaca Pucllana.  

In acest circuit ne-am bucurat de procesiunea Sfatului Miracolelor, care a paralizat orasul, dar am reusit sa ajungem in Plaza de Armas si la manastirea Santo Domingo, parca desprinsa din Sevilla sau Alhambra.  

Museo Larco este un punct de start pentru toti cei care vor sa inteleaga originile si evolutia acestui stat si o iluminare  pentru cei pasionati de  civilizatiile locului.  

Malecon, drumul paralel cu oceanul este de vis, mai ales daca pasii te poarta si in Parque del Amor (Lima-Peru), o poveste moderna Romeo & Julieta. 

Si daca mai ai energie, poti admira surferii care si la 13-14 grade par niste delfini in tandem. 

Nu puteam incheia seara in Lima fara spectacolul de lumini si muzica de la Circuito Mágico del Agua del Parque de la Reserva, o proiectie extraordinara a istoriei peruane, cosmogoniei si a echilibrului adus de zeitati. 

Dupa cum spuneam si mai devreme, mancarea peruana este un deliciu, asa ca nu ratati o masa spectaculoasa la Mangos sau Rosa Nautica, ambele cu vedere la ocean si o lume intreaga in farfurie.  

Puno & Titicaca  

Puno este orasul in care trebuie sa ajungi pentru a te bucura de privelistea lacului Titicaca. Aflat la peste 3800 m altitudine, acest asezamant urban a fost primul moment in care altitudinea se resimte in corp, dar cu rabdare, ceai de coca si o coordonare corecta minte-corp, ajungi sa te bucuri de aceasta noua descoperire peruana si de bijuteria pe care o asterne la bazele sale- Maretul Lac. 

Sunt multe povesti despre lacul Titicaca, una mai frumoasa ca cealalta, dar una specifica imi place mai mult, cea in care, pe acest lac a rasarit primul fir de lumina stralucitoare, ca o stea batuta in diamante, care si-a pornit calatoria spre Cusco pentru a da nastere poporului Inca. 

Dar lacul Titicaca, sau Great Puma Lake, caci forma sa aduce cu animalul cosmogonic incas, te introduce intr-o lume de poveste.  

Fie ca ramai pe o barca si privesti Cordiliera Orientala din Bolivia, sau te indrepti catre insulele locuite cum este Taquiles, unde traditiile se pastreaza din timpul Sapa Inca, lacul iti curata mintea si sufletul, dar mai ales te indeamna sa iti iubesti viata. 

Cele 41 de insule plutitoare care alcatuiesc arhipelagul Uros, loc in care traiesc sute de oameni doar din pescuit, produse de artizanat si turism, reprezinta un mod de viata imbratisat de secole, de cei care nu au vrut sa plateasca taxele traiului pe uscat. Isi duc viata foarte simplu, dar cu o mare bucurie si mandrie. 

In Puno a fost o bucurie sa cinam la Mojsa unde nu trebuie ratat un steak de alpaca sau la Balcones de Puno, un amestec viu si placut de mancare traditionala si spectacol cu dansuri inca si pre-inca. 

Cusco 

Cusco este o destinatie de vis, care se asterne minunat dupa Lima, Puno si Titicaca. Insusi drumul pana aici este presarat de istorie, panorame si descoperiri: La Raya, Pucara, Rachi, Manastirea baroc a Sfantului Petru. Toate iti spun povestea civilizatiilor trecute, a spaniolilor si a zeilor locului. 

Revenind la Cusco, capitala imperiului Inca, acesta este centrul lumii inca, locul in care s-a schimbat istoria pentru aceasta mareata civilizatie prin cucerirea spaniolilor sub conducerea lui Pizarro. 

Aici, in oras si in imprejurimi, parca zarim incasii ridicand zidurile marete, slefuind bijuteriile lor atat de spectaculoase sau practicand ritualurile stiute doar de ei. 

Si toate acestea le vedem cu ochiul mintii atat de usor si surprinzator la Sachsayhuamán. 

Potrivit cronicarului Garcilaso de la Vega, aceasta constructie ceremoniala „a fost cea mai mare lucrare de arhitectura pe care incasii au realizat-o in perioada de glorie”. Desi utilitatea ei nu a fost pe deplin clarificata, se crede ca a fost destinata scopurilor militare ale incasilor- razboinicii ar fi fost antrenati aici, pe vasta campie inverzita care o imbratiseaza armonios si protector. Cu toate acestea, atunci cand contemplam arhitectura sa, pare a fi un mare templu ceremonial dedicat zeului Inti (Soarele) si poate ca aceasta este functia potrivita….sau poate nu vom afla niciodata. 

Sau poate la Qorikancha, initial numit Intikancha sau Intiwasi, templul a fost dedicat lui Inti. Cea mai mare parte a templului a fost distrusa dupa razboiul din secolul al XVI-lea cu conchistadorii spanioli, deoarece colonistii l-au demontat si pentru a-si construi propriile biserici si resedinte. O mare parte din piatra sa a fost folosita ca fundatie pentru manastirea Santo Domingo din secolul al XVII-lea. A fost construita dupa ce cutremurul din 1650 a distrus prima manastire dominicana. 

Pentru a construi Qoriqancha, incasii au folosit pietre cuboide de dimensiuni similare, pe care le-au taiat si modelat in acest scop. Utilizarea acestor cuburi imense de piatra a facut templul mult mai dificil de construit, deoarece incasii nu au folosit nicio piatra cu o usoara imperfectiune sau ruptura. Replicarea in intreaga America de Sud andina a tehnicilor arhitecturale incase, cum ar fi cele folosite Qorikancha, a exprimat intinderea controlului incas asupra unei regiuni geografice vaste. 

In turul nostru am aflat ca zidurile erau odata acoperite cu foi de aur, iar curtea adiacenta era plina cu statui de aur. Cronicile spaniole graiesc despre o opulenta care a fost „fabuloasa dincolo de credinta”. Cand spaniolii in 1533 au cerut incasilor sa stranga o rascumparare in aur pentru viata liderului lor Atahualpa, cea mai mare parte a aurului a fost strans din acest loc.  

Colonistii spanioli au construit pe acest loc Manastirea Santo Domingo, demoland templul si folosind fundatiile acestuia pentru catedrala. De asemenea, au folosit parti ale cladirii pentru alte biserici si resedinte. Constructia a durat aproape un secol. Acesta este unul dintre numeroasele situri in care spaniolii au incorporat piatra Inca in structura unei cladiri coloniale. Cutremurele majore au deteriorat grav biserica, dar zidurile de piatra incasa, construite din blocuri de piatra uriase, strans impletite, raman inca in picioare datorita zidariei lor sofisticate de piatra. In apropiere se afla un muzeu arheologic subteran care contine mumii, textile si ceramica.   

Puca Pucara 

Exista o teorie conform careia acest sit a fost probabil construit in timpul domniei lui Pachacutec. Intrucat a fost al noualea conducator al imperiului, se poate spune ca Puka Pukara a fost una dintre constructiile de mai tarziu. Pietrele folosite pentru a construi majoritatea zidurilor au o forma foarte neregulata, stivuite impreuna intr-un fel usor haotic pentru a crea pereti functionali, dar lipsiti de multa frumusete in ceea ce priveste arhitectura (spre deosebire de multe situri din apropiere, cum este Qorikancha). 

Exista o dezbatere cu privire la care era functia reala a lui Puka Pukara atunci cand imperiul Incas era inca infloritor.  Se pare ca acest templu era cel putin partial o baza militara si, din moment ce se afla pe un drum atat de important, un observator excelent amplasat pentru protejarea impreiului. 

O alta teorie este ca era un loc de odihna pentru vanatori si calatori obositi, precum si pentru nobilii incasi, datorita tuturor bailor, canalelor, pietelor, fantanilor si camerelor sale luxoase. 

In drum spre Machu Picchu 

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, imparatul incas Pachacutec a cucerit si a distrus Ollantaytambo, ca mai apoi sa il reconstruiasca radicand temple somptuoase, lucrari de terasare si irigare in Valea Urubamba; Orasul a oferit cazare nobilimii incase, in timp ce terasele erau cultivate de yanakuna, dupa cum li se spuneau slujitorilor imparatului. 

In timpul cuceririi spaniole a Peru, Ollantaytambo a servit drept capitala temporara pentru Manco Inca, liderul rezistentei native impotriva conchistadorilor. El a fortificat orasul si abordarile sale in directia fostei capitale incase Cusco, care cazuse sub dominatia spaniola. In 1536, pe campia Mascabamba, langa Ollantaytambo, Manco Inca a invins o expeditie spaniola, blocandu-le inaintarea de la un set de terase inalte si inundand campia. Se pare ca acesta este motivul pentru care acest oras templu este singurul care a ramas locuit de populatia locului, in cel mai apropiat mod de civilizatia inca. Este incredibil de frumos de vizitat atat templul, cat si orasul in sine, un amestec fantastic de viata actuala si istorie la fiecare colt de strada.    

Machu Picchu - Minunea Lumii 

Machu Picchu, scris si Machupijchu, se gaseste la app 80 km de Cusco, fiind conectat printr-un impresionant drum cu trenul de lumea civilizata. Este cocotat deasupra vaii raului Urubamba, intr-o sa ingusta, intre doua varfuri ascutite - Machu Picchu ("Varful Vechi") si Huayna Picchu ("Varful Nou") - la o altitudine de 2.350 de metri. Una dintre putinele ruine majore precolumbiene gasite aproape intacte, Machu Picchu a fost desemnat un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO in 1983. 

Desi sit-ul a scapat nedetectat de spanioli, este posibil sa fi fost vizitat de aventurierul german Augusto Berns in 1867. Cu toate acestea, existenta lui Machu Picchu nu a fost cunoscuta pe scara larga in Occident pana cand a fost „descoperita” in 1911 de catre profesorul de la Universitatea Yale Hiram Bingham, care a fost condus la sit de Melchor Arteaga, un locuitor local vorbitor de quechua. Bingham a cautat Vilcabamba (Vilcapampa), „orasul pierdut al incasilor”, din care ultimii conducatori incasi au condus o revolta impotriva dominatiei spaniole pana in 1572.  

Machu Picchu a fost excavat in continuare in 1915 de Bingham, in 1934 de arheologul peruan Luis E. Valcarcel si in 1940–41 de Paul Fejos.  

Dar pe langa istorie si arheologie, acest loc te imbogateste cu mult mai mult, te apropie de forta naturii, de puterea pe care o exprima prin marimea constructiilor si amplasarea impozanta, prin ceea ce credem  noi ca incasii erau capabili sa savarseasca. Acest loc iti demonstreaza cat de mareata este evolutia acestei lumi. 

Cusco si vizitele in jurul sau sunt impresionante, dar sa nu uitam si de bucataria locului, nu ratati o vizita la Uchu Peruvian Steak House, Inkazuela, Chicha por Gaston sau Morena. 

Pentru cumparaturi inspirate, Cusco este locul perfect, cu magazine mici si cochete, piete bogate si cu mixuri interesante sau mici popasuri cu artizani la obiectivele din apropiere.